"Poponeţ", la curtea regelui Carol I
Investigaţii
Scris de ionut on Luni, 08 August 2011 21:05   

poponetOraşul pe care domnitorul Carol l-a ridicat pe coastele dimprejurul Mănăstirii Sinaia este astăzi desfigurat de un grup de politicieni compromişi, investitori cu biografii obscure şi arhitecţi care iubesc banul infinit mai mult decât propria profesie.
Populaţia îşi îndeplineşte cu succes vocaţia indiferenţei, iar zona istorică a localităţii se scufundă într-un decor de care, paradoxal, comunismul o scutise: blocuri cu zeci de apartamente, străzi surpate şi alunecări de teren precedate de defrişarea unei vegetaţii centenare.

Singura care face miracole în oraşul unde regii obişnuiau să-şi mute tronul pe timp de vară este criza economică. A îngheţat şantierele deja deschise şi le-a împiedicat pe altele să apară. EVZ vă prezintă haosul urbanistic care înghite fostul oraş regal al României şi vă dezvăluie identitatea unora dintre cei care au contribuit la situaţia actuală.


 

(...) În Sinaia, a venit să facă „dezvoltări imobiliare” şi Valentin Vişoiu, miliardar din Argeş, patronul Conarg - principalul dezvoltator imobiliar de pe fosta platformă Titan şi în curtea complexului Politehnicii Bucureşti. A sosit împreună cu doi parteneri mai vechi de afaceri şi a plecat în urmă cu un an, lăsând terminată doar documentaţia pentru construirea unui bloc. O clădire bombastică, care a început să se ridice din pământ astă-toamnă, invadând trotuarul străzii, ameninţând firele de telegraf şi acaparând priveliştea asupra pădurii. Aşa se face că, lângă blocul lui „Poponeţ”, creşte cu viteză un alt „cap de perspectivă”. Imobilul are o suprafaţă desfăşurată dublă faţă de cea stipulată în PUG şi e cu două etaje mai înalt decât prevede regulamentul de urbanism.
Pentru un alt bloc pe care miliardarul argeşean voia să-l construiască, documentaţia a fost întoarsă din drum: fusese obţinută cu un act mincinos de scoatere definitivă din fondul silvic. Consiliul local a fost dat în judecată fiindcă îl aprobase şi a pierdut procesul la Tribunalul Bucureşti.

(...) Ar fi trebuit să se facă un PUZ şi înainte să se construiască două blocuri cu 54 de apartamente şi câte opt niveluri, într-o poiană, pe cursul unui pârâu. Nu s-a făcut, autorizaţia de construire fiind eliberată ilegal. Blocurile s-au înălţat văzând cu ochii, revărsându-şi betoanele pe-o stradă de curând asfaltată, iar muncitorii care lucrează aici sunt cam singurii al căror bocănit de ciocane aminteşte de perioada smintită de dinaintea crizei, când se turna ciment, se înnoda armătură şi se plimbau găleţi pe scripeţi în mai toate luminişurile pădurii.  „A construi pe valea unei ape este o greşeală totală. Există situaţii în care curg terenurile din cauza greutăţii clădirilor”, spune Şerban Sturdza. Deşi cetăţenii au protestat îndelung faţă de ceea ce urma să se ridice lângă case lor, opoziţia acestora nu a fost luată în seamă. „Se operează într-un sistem necunoscut omului normal. În faţa nemerniciei mafiei nimic nu rezistă”, vorbeşte Ştefan Bortnowski.

Cele 54 de apartamente ridicate pe valea pârâului - a observat arhitecta şefă a judeţului Prahova, Luminiţa Iatan - vor dialoga de pe picior de egalitate cu vecinătăţile! Se ridică vizavi de-un loc intens traumatizat de utilajele de construcţii, care nu s-au lăsat până n-au fundat o clădire cu nouă niveluri pe-o pantă cu pământul sfărâmicios. Iniţial, terenul fusese lotizat şi concesionat pentru construirea unor locuinţe uşoare, cu parter şi mansardă, pentru sinăieni. Se ştia că solul plesneşte de umezeală, supurând prin toate smârcurile şi că n-ar fi putut susţine clădiri grele. Numai că, din mâna unui sinăian, şi a altuia, şi a altuia, trei parclele au plecat ca nişte ştafete până s-au oprit la Cornel David, frate cu cumnatul lui Vlad Oprea. Acesta se asociase cu doi cetăţeni armeni de care, până la urmă, s-a despărţit, lăsându-le lor întreaga investiţie.
Când terenul nu a mai putut duce cele nouă niveluri ale imobilului, strada Furnica a luat-o la vale, dezvelind conducte de gaze, ţevi de apă şi tubulatura canalizării. Pentru a securiza clădirea, au descărcat câteva cife de beton la baza ei, doar că pământul a mai luat-o o dată din loc, prăvălindu-se pe partea opusă.... S-au pus alte cofraje şi alte ziduri de sprijin... Atunci când chiar nu s-a mai clintit din loc, nici măcar c-un milimetru, proprietarii au îmbrăcat clădirea în sticlă fumurie şi au botezat-o „Arca lui Noe”.

(...) În seara zilei în care s-a petrecut sinistrul, Vlad Oprea a apărut la ştirile TV. Fără să-şi piardă o clipă zâmbetul de pe buze, a spus că ceea ce se construia acolo nu era nici pe departe un bloc, aşa cum aveau unii interesul să insinueze, ci o „casă”, iar regretabilul accident care stârnise atenţia presei era rodul ploilor abundente care făcuseră pământul mai moale decât de obicei. „Casa” îngloba 40 de apartamente, trei corpuri de clădire, avea o suprafaţă desfăşurată de 5.000 mp, depăşea de aproape patru ori densitatea de construire permisă în acel loc, iar ridicarea ei începuse fără aviz de la Direcţia de Cultură – deşi se găsea în coasta unui perimetru de rezervaţie arhitecturală. Fusese proiectată de arhitecta Andrada Nemethi, şi ea parte din grupul care a susţinut campania „Salvaţi Sinaia!” şi avea o autorizaţie de construire ilegal eliberată de primărie.

Citiţi mai mult: „Poponeţ”, la curtea Regelui Carol I > EVZ.ro 


 

.