Stafia din Oraşul Alb
Reportaje
Scris de ionut on Vineri, 02 Decembrie 2011 23:26   

Piaţa Republicii, Belgrad

Ca orice ruină istorică, relicva Iugoslaviei inspiră industria suvenirurilor. Pe Knez Mihailova – o străduţă din inima Belgradului, monopolizată de pietoni, interzisă maşinilor, pe care, zilnic, curge un râu de turişti - se vând căni imprimate cu portretul lui Tito şi cu drapelul republicii federative care, până la războaiele civile din anii 1990, adăpostea şase patrii.

Spiritul lui Tito se ridică lent, ca un abur, din nostalgia tuturor persoanelor trecute de şaizeci de ani şi trăieşte, ubicuu, exaltat, în cea mai greoaie moştenire pe care evul lui Josip Broz său a lăsat-o Capitalei sârbe: cartierul Novi Belgrad, o înlănţuire de edificii ameţitoare – mii de blocuri în faţa cărora un neiniţiat al oraşelor sovietice păleşte ca aruncat într-un labirint cu zigzaguri din fier-beton. 

Dar Josip Broz trăieşte şi în funda pe care a petrecut-o de jur-împrejurul primului arbore sădit în Parcul Prieteniei, în fotografiile măgulitoare cu Sartre şi Orson Wells, în pozele mondene cu Richard Burton şi Elizabeth Taylor, în fostele hărţi ale geopoliticii europene, în atâtea şi atâtea destine care s-au simţit împlinite sub sceptrul său şi, desigur, în cele 22.000 de ştafete pe care le-a primit timp de 35 de ani la mitingurile organizate de Ziua Tineretului.

sartre2

Sartre spunea că filosofia lui îşi găsise întruparea în Iugoslavia lui Tito

Pentru a se aniversa printr-un miting pan-federal, Tito îşi decalase petrecerea zilei de naştere cu optsprezece zile, de pe 7 mai pe 25 mai, dată la care regimul său, într-o grozavă maree de festivism, celebra Ziua Tineretului.

Cu o săptămână înainte de marele rendez-vous pe care tinerii îl aveau cu Josip Broz, pe stadionul echipei Partizan Belgrad, bărbaţi şi femei din toate provinciile ţării, de toate meseriile, simpli meşteri artizani, muncitori în uzine sau intelectuali ai unor profesii liberale porneau în alergare acolo unde liderul iugoslav, urcat pe un piedestal, îi aştepta să-şi încheie cursa. Din Slovenia, Muntenegru, Bosnia, Croaţia şi Macedonia, din cele mai îndepărtate sate şi oraşe, îi aduceau mareşalului mica lor idee despre viitor şi progres, încrustatăpe-o măciulie de lemn: o ştafetă nu mai lungă decât cele folosite în atletism. Peste două milioane de oameni au luat parte, de-a lungul timpului, la acest cros de proporţii epice. 

novi belgrad

Novi Belgrad, jumătatea sovietică a Belgradului, a fost construit în plină glorie a mareşalului Tito, în anii 1970

Unul dintre cele mai moderne muzee ale Belgradului e cel care îngrijeşte memoria defunctei Republici Federative a Iugoslavei. Este organizat în jurul mausoleului lui Tito, în cel mai frumos cartier belgrădean, o periferie îmbrăcată în păduri de foioase şi conifere care poartă acelaşi nume cu parcul londonez Hyde Park.
Aici, Josib Broz şi-a avut reşedinţa prezidenţială şi aici, pe o pantă acoperită cu mesteceni, stejari, molizi şi ienuperi, şi-a construit biroul de iarnă, o seră - cu plante exotice, pereţi vitraţi, pardoseală de majolică şi marmură tocată mărunt - în care, la rugămintea lui testamentară, a fost înmormântat în 1980. Un mic eşantion din cele 22.000 de ştafete, poate fi văzut, ca o panoplie a afecţiunii pe care i-au nutrit-o iugoslavii, în acest muzeu. 

imag544a

Mormântul lui Josip Broz "Tito" (1892-1980) a fost instalat într-o seră
Spiritul balcanic nu a ocolit acest modern şi foarte cochet edificiu: altfel decât trecând dintr-o încăpere în alta şi citind scurtele explicaţii bilingve înscrise pe nişte planşe de carton, Muzeul Iugoslaviei este aproape impenetrabil. Niciunul dintre custozii instituţiei nu cunoaşte altă limbă decât cea maternă, iar în lipsa unei foarte îndatoritoare şi agile domnişoare - vânzătoare la buticul de suveniruri – întregul aşezământ amenajat în semn de nostalgie faţă de evul lui Josip Broz ar trebui parcurs într-o comică şi continuă gesticulaţie, de la intrare şi până la ieşire.

imag539a 

O parte din cele 22.000 de ştafete pe care iugoslavii i le-au dăruit lui Tito în cadrul unui ritual care avea loc anual pe 25 mai, de Ziua Tineretului

Se spune că la înmormântarea lui Tito au fost prezenţi cei mai mulţi delegaţi străini care au participat, până la acea dată, la nişte funeralii de stat - confirmare a popularităţii de care se bucura liderul de la Belgrad. Muzeul Iugoslaviei conţine nenumărate daruri pe care, în timpul vieţii, Josip Broz le-a primit de la şefii ţărilor din întreaga lume: instrumente muzicale exotice, vase de ceramică, amfore de lut, obiecte sculptate în eben, artefacte antice, săbii, pumnale, halebarde, stampe, tablouri, costume populare naţionale, măşti, ceasuri, tabachere etc. Sunt cadouri de la lideri pe care Tito i-a vizitat sau cadouri de la lideri care i-au trecut pragul, de-a lungul celor patru decenii în care a condus - ca un faraon - Iugoslavia.

knez mihailova
Knez Mihailova, principala stradă din centrul vechi al Belgradului

CENTRUL VECHI

Străduţa care se încheie cu un parc medieval

Knez Mihailova este măduva spinală a părţii vechi a oraşului, o aluviune de clădiri eclectice, pe care urbanismul de imitaţie sovietică, luptele interetnice şi bombardamentele NATO le-au cruţat, dându-le şansa să fie văzute de lumina secolului XXI. 

Berării, cofetării, cafenele şi restaurante de lux s-au pus de-a curmezişul acestei esplanade, tăind calea trecătorilor şi invitându-i să-şi recunoască omeneasca poftă de mâncare. La capătul unei lungi promenade, Knez Mihailova îşi catapultează pietonii, ca o trambulină, în Parcul Kalemegdan, un nesfârşit şi îmbietor teritoriu verde, tivit cu baricada unor ziduri medievale, pe bordura cărora sute de trecători se strâng să privească apusul roşu al soarelui şi îngemănarea molcomă a râului Sava cu fluviul Dunărea.

imag452a
Parcul Kalemegdan

FUS ORAR

Primii la sculare, primii la culcare

În slavă, Belgrad înseamnă oraş alb”. La Belgrad se luminează şi se întunecă devreme. După Varşovia, este cea mai răsăriteană capitală a continentului care îşi numără timpul după ora Europei Centrale. Aşa că vara, în preaplinul de lumină al solstiţiului, puţin după patru dimineaţa, zorile încep munca destrămării întunericulu.i. Iar seara, încă de la opt, bezna îşi reface, migăloasă, adăpostul peste oraş.

cladirea usce
Clădirea USCE, cea mai înaltă din sud-estul Europei

TURNUL „CONFLUENŢA”

Cea mai înaltă clădire din Balcani

Comunismul iugoslav a fost ambivalent nu doar în geopolitică şi libertăţi cetăţeneşti, ci şi în moda edilitară. Comitetul Central al Partidului Comunist de la Belgrad avea sediul într-un zgârie-nori – cea mai înaltă clădire din Blacani, de 141 de metri înălţime, ridicată în 1971 – bloc atât de robust încât a rămas ferm, în picioare, în ciuda celor douăsprezece rachete pe care NATO le-a tras asupra sa în 1999. După încheierea raidurilor aviatice, turnul a fost refăcut de o companie privată. Au fost reconstruite ultimele etaje şi adăugate altele noi. 

Azi, e cea mai mare clădire de birouri din Europa de Sud-Est, iar de pe acoperişul ei, ca dintr-o minaretă de sticlă şi oţel, privirea poate scruta periferiile Belgradului şi cartierele lui îndepărtate, la care Serbia rurală se alipeşte necontenit, în căutarea unei vieţi mai generoase decât aceea pe care provincia o poate oferi. Turnul Comitetului Central s-a numit întotdeauna Usce, „Confluenţa”, şi e situat chiar în locul în care râul Sava altoieşte Dunărea cu apele lui lente, izvorâte din Alpii Iulieni.  



 

.