„Ce mică-i lumea!”
Blog
Scris de ionut on Vineri, 11 Aprilie 2014 21:58   

Cartea lui David Lodge pare să își impună singură, prin însuși titlul ei minimalist-euforic, revelarea unui loc comun: acela că lumea e mică. Din păcate, ratează această demonstrație aparent simplă, tocmai din cauză că i-a subestimat dificultatea. 

Romanul e o comedie burlescă, în care se perindă câteva duzini de profesori universitari din domeniul filologiei, ahtiați după titluri academice, vânători neobosiți de sinecuri, invidioși unul pe celălalt și, mai presus de toate, plictisiți de studiul literaturii - meseria pe care o practică și prin care își legitimează impostura.

Este un roman cu adevărat amuzant, până în clipa în care gagurile se îndesesc și, însumându-se singure sub ochii cititorului, într-o anecdotică parcă scăpată de sub control, creează atmosfera unui turn babel zguduit de un cutremur de pământ. David Lodge își populează romanul doar cu personaje sortite să se facă de râs, al căror destin ia viraje neașteptate și ale căror aspirații, de o monotonie bolnăvicioasă, se rezumă la sex și la bani. Inși sfrijiți, cărora studiul academic le-a creat diformități anatomice, fanfaroni egolatri, specialiști ai unor nișe disciplinare exotice, autorități științifice cu o influență parohială, aleargă bulimic după distincții academice și după noi oportunități de acuplare. Soarta îi recompensează și îi umilește, cu rândul. 

- Un distins profesor universitar, care are ghinionul contramandării unui zbor aviatic, nimerește în casa unui confrate italian, care se oferă să îl găzduiască timp de o noapte. Soția acestuia, o femeie superbă, îmbrăcată într-un halat purtat direct pe pielea goală, îl devorează imediat ce rămân singuri, ascunzându-l între picioarele ei lacome, apoi, după un somn de refacere, îl conduce la aeroport fără ca măcar să-i dea atenție și să-i adreseze cuvenita vorbă de adio. 

- Un tânăr îndrăgostit se pitește în dulapul din camera de hotel a femeii pe care o dorește. Prin crăpătura șifonierului, zărește intrând în cameră un bărbat în vârstă, literat reputat în întreg mapamondul. Acesta se dezbracă și se bagă în așternuturi, așteptând-o pe aceeași femeie. Ea nu mai apare, lăsându-i pe cei doi să afle unul de celălalt și să își contemple singuri falimentul sentimental.

Toată suflarea umană a romanului cade victimă ambuscadei - de coincidențe și întâmplări hazlii - pe care autorul, disprețuind fiecare personaj în parte, nu se mai satură să o pună în scenă. „Lumea” lui David Lodge este, fără doar și poate, mică, dar a rămas la aceste dimensiuni liliputane tocmai pentru că este o lume nefictivă, insuficient separată de obsesiile și dorințele autorului, o lume din care romancierul, degenerat într-un dictator jucăuș, nu se va retrage până când personajele lui, biete caricaturi chinuite de cel care le-a dat viață, nu vor fi definitiv compromise și nu-și vor epuiza creditul oferit de plictisiții cititori ai cărții. 



 

.