Arhivarele. Iohannis
Blog
Scris de ionut on Vineri, 15 August 2014 18:38   

(1) Într-un zumzet continuu - telefoane, țăcănit de tastatură, saluturi sumare, dialoguri nervoase, impacientate, du-te-vino pe o ușă priponită în niște balamale labile, huruit al aparatului de aer condiționat - pe o căldură care îmbibă curenții de aer și stoarce sudoare din corpurile neînsuflețite ale obiectelor din încăpere, conspectez date din rechizitoriul dosarului în care sunt judecați membrii unui clan de interlopi din București.

Stau pe un scăunel rotativ, cu îmbrăcămintea ruptă și pătată; iau notițe pe colțul unei mese din stejar masiv, care mi-a fost pus la dispoziție cu amabilitate de un grefier care a împins într-o parte un munte de bibliorafturi ca să-mi facă loc.

În această ambianță frenetică, acaparată de propriul ei zgomot de fond - un roi de sunete fruste, indescifrabile - în care fiecare nou-venit face apel la tupeu și la improvizație, escaladând rumoarea instalată în încăpere, viețuiesc două femei în vârstă de aproximativ 50 de ani. Lucrează aici, respiră aici, opt ore pe zi, de douăzeci de ani fiecare. Sunt foarte diferite între ele. Opuse în privința comunicativității: una, lacunară, ocolitoare în exprimări, cealaltă, directă și spontană. Una, pedantă, aranjându-și fiecare fir de păr, cealaltă, neîngrijită, lăsând totul la voia întâmplării.

Fiecare dintre ele, luată în parte, e un monument de răbdare, spirit de sacrificiu și generozite. Nu se enervează niciodată, nu ridică tonul, nu obosesc să se conformeze cererilor care le sosesc una după alta (unele insistent-absurde, altele imposibil de onorat), nu capătă, din cauza stresului, complexul omului exploatat, chinuit, dar nici orgoliul celui indispensabil, atoateștiutor, care își transformă semenii în supuși. Pășesc, cu o vocație și o grație înnăscute, miraculoase, de-a lungul graniței dintre surmenaj și simțul datoriei și împrospătează, prin această atitudine inefabilă, aerul îmbăcsit al încăperii ca două ființe umane convertite, de nevoie, în niște ventilatoare din carne și oase. 

(2) Dacă Iohannis va ajunge președintele țării, fiindcă e neamț, România ar putea fi prima republică din lume care își alege șeful statului după criterii monarhice, de sânge.

(3) Toate țările militariste sfârșesc prin a cultiva în rândul cetățenilor reflexul de a se juca de-a soldații. Americanii se duc la școală cu mitraliera și își vânează colegii de clasă. Rușii trag cu racheta în avioanele de pasageri care le survolează satele. Este, în toate astea, deprinderea de a fi intim cu masacrele. 

(4) Regele Ferrante - din „Regina moartă” a lui Montherlant - își aruncă fiul în închisoare cu următoarele cuvinte: „Haideți, haideți, duceți-l la pușcărie. La pușcărie pentru mediocritate”. 



 

.