Semidispăruții
Blog
Scris de ionut on Joi, 25 Septembrie 2014 17:42   

Începem să ducem cu noi, încă de la prima vârstă a tinereții, un bagaj bizar, de spectre gri, neomogen colorate, pe care uitarea și amintirea se luptă să le recupereze și să le facă dispărute.  Acei oameni a căror personalitate a acroșat, la un moment dat, destinul nostru, imprimându-i o traiectorie fastă, pentru ca mai apoi, după ani și ani în care am ieșit din raza lor vizuală, vestea plecării lor din această lume - veste transmisă tardiv, pe căi imprecise și insuficient credibile - să ne ajungă din urmă.

Nu știm niciodată dacă să o luăm de bună sau să o punem la îndoială. Dacă să ne-o interiorizăm sau să o refuzăm, dacă să le acordăm foștilor noștri sprijinitori favorul unei longevități închipuite ori dacă să ne grăbim să le coborâm, în forul nostru lăuntric, pleoapele.
Înaintăm în viață cu incertitudinea contemporaneității lor. Îi invocăm și la vii, și la morți, alegem să-i reîntrupăm, din proprie inițiativă, din plămada cețoasă a fantasmelor.
Împinși de datoria propriei noastre memorii, devenim, astfel, patronii unui cimitir oniric, în care depunem sau exhumăm în funcție de intuiție și de speranță. 

 

.