„Charlie Hebdo”. Capcana morală
Blog
Scris de ionut on Duminică, 11 Ianuarie 2015 15:23   
A discuta despre valoarea sau oportunitatea desenelor ireverențioase din „Charlie Hebdo” este o „capcană morală”. Luându-le la rând și desființându-le estetic, pentru prostul lor gust și pentru lipsa lor de subtilitate - exercițiu care poate fi antrenant și stimulativ - nu vom face decât să ne îndepărtăm, încet-încet, de gravitatea de sine stătătoare a crimei. 
 
Ipostaza aceasta insolită, de critici ai unor opere grafice, în care baia de sânge de la Paris ne-a catapultat, ne va toropi judecata și ne va face să uităm că un desen este doar un gând, o idee, o pală de vânt, proiectată pe o banală foaie de hârtie și nimic altceva.  

Faptul că acele caricaturi erau de-a dreptul stupide este secundar în înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat în după-amiaza zilei de 7 ianuarie.

Oricât de absurd ar fi un desen, pauperitatea lui artistică e benignă și nu va face rău nimănui. Dimpotrivă, se poate chiar spune că lipsa de inspirație a caricaturilor ar fi trebuit să funcționeze ca circumstanță atenuantă în favoarea autorilor: dizgrațioase și neconvingătoare, răspândirea lor la publicul larg era limitată. 

Însușirea lui „Je suis Charlie” în dreptul propriei persoane este, cred eu, corectă, chiar și în cazul în care desenele respective ni se par execrabile.
În cazul acesta, „Je suis Charlie” se traduce prin și eu exagerez, epatez, spun prostii și bat câmpii, și mie mi se întâmplă să-mi întărât semenii, să le fac sânge rău, să le zgândăresc sensibilitățile, să îi persiflez și să fac bășcălie pe seama lor.

Dar spun alături de ceilalți „Je suis Charlie” fiindcă sper să nu fiu împușcat pentru derapajele, abaterile și abdicările mele morale. 

Vreau să trăiesc într-o lume în care „
être Charlie”, pentru o zi, pentru o jumătate de viață sau pentru întreg destinul, să nu îmi aducă din partea contemporanilor o condamnare la moarte civilă. O execuție, în cheie paramilitară, pusă la cale în sânul comunității în care îmi duc zilele.

Nu dau doi bani pe satira celor de la „Charlie Hebdo”, dar mă simt unul dintre ei atunci când cineva îi asasinează ca să răzbune „ofensa” pe care au produs-o jucându-se cu creioanele lor colorate. 


 

.