Reportaje

Insula
Scris de ionut on Marţi, 23 Septembrie 2014 17:17   

1491877 10202680182391814_1244964166_o

Islanda, țara aceasta mică, pusă la colț de orice hartă a Europei, așezată acolo unde se termină apele teritoriale ale punctului cardinal de Vest, înfruntă, de una singură, de mai bine de un mileniu, Atlanticul. Calota aceasta de pământ vulcanic - alergată și biciuită de vânturi, adăpost al unei populații infime pentru a da viață măcar unui oraș din cele la care secolul XXI i-a învățat pe mondeni să viseze - trăiește împăcată cu pustiul și cu singurătatea.

  File Under:  Reportaje  |  
 
Stafia din Oraşul Alb
Scris de ionut on Vineri, 02 Decembrie 2011 23:26   

Piaţa Republicii, Belgrad

Ca orice ruină istorică, relicva Iugoslaviei inspiră industria suvenirurilor. Pe Knez Mihailova – o străduţă din inima Belgradului, monopolizată de pietoni, interzisă maşinilor, pe care, zilnic, curge un râu de turişti - se vând căni imprimate cu portretul lui Tito şi cu drapelul republicii federative care, până la războaiele civile din anii 1990, adăpostea şase patrii.

Spiritul lui Tito se ridică lent, ca un abur, din nostalgia tuturor persoanelor trecute de şaizeci de ani şi trăieşte, ubicuu, exaltat, în cea mai greoaie moştenire pe care evul lui Josip Broz său a lăsat-o Capitalei sârbe: cartierul Novi Belgrad, o înlănţuire de edificii ameţitoare – mii de blocuri în faţa cărora un neiniţiat al oraşelor sovietice păleşte ca aruncat într-un labirint cu zigzaguri din fier-beton. 

  File Under:  Reportaje  |  
 
„Acest blestemat, acest splendid Răşinari” - Fotoreportaj
Scris de ionut on Joi, 01 Decembrie 2011 23:01   

seb 0433a




„Cea mai mare ruptură pe care am trăit-o a fost aceea din 1920, când a trebuit să-mi părăsesc satul natal, din Carpaţi, ca să merg la liceu, la Sibiu. Au trecut mai bine de patruzeci de ani de-atunci şi tot nu pot uita sfâşierea înstrăinării pe care o simţeam atunci şi pe care, sub altă formă, o simt şi azi”. (EMIL CIORAN, Caiete, notă din ianuarie 1962)


„Tot ce priveşte satul nostru mă tulbură profund; în acelaşi timp am un sentiment de irealitate, de ceva vag, îndepărtat, ca dintr-o altă viaţă”. (EMIL CIORAN, scrisoare către Bucur Ţincu, septembrie 1971)


„Cât aş vrea să revăd străduţă de străduţă, colţişor de colţişor, acest blestemat, acest splendid Răşinari, şi să încheiem ziua în vreo cârciumă, dacă mai există aşa ceva!”(EMIL CIORAN, scrisoare către Bucur Ţincu, martie 1973)

 

  File Under:  Reportaje  |  
 
"Ce este acela un ziar?" "O marfă!" "Excepţional răspuns!"
Scris de ionut on Miercuri, 17 August 2011 15:32   

nichitelea"În vara anului viitor, 1.000 de studenţi vor absolvi cursurile de zi ale facultăţilor de Jurnalism din Bucureşti. Alţi 575 vor încheia aceleaşi studii la "frecvenţă redusă" şi la "învăţământ la distanţă". Împreună, sunt tot atât de mulţi cât jurnaliştii plătiţi de Societatea Română de Televiziune şi salariaţii Realitatea Media la un loc.

Sunt de cincisprezece ori mai numeroşi decât ziariştii Editurii Evenimentul şi Capital şi, ca să aibă loc pe statele de plată ale trustului Adevărul Holding, ar trebui ca Dinu Patriciu să tripleze organigrama industriei media pe care o patronează.

În ultimul an, tirajul primelor zece publicaţii scrise din România a scăzut cu aproape 100.000 de exemplare. Toate trusturile au făcut concedieri, au micşorat salarii şi au coborât costurile de producţie. Cu cât breasla se comprimă, ziarele sunt aspirate pe internet ori îşi în jumătăţesc numărul de pagini, cu atât prin porţile universităţilor ies valuri mai mari de ziarişti. Tirajul ziarelor scade, dar tirajul jurnaliştilor creşte. Cititorii se împuţinează, dar autorii se înmulţesc". (...)

Citiţi mai mult: "Ce e acela un ziar?" "O marfă!" "Excepţional răspuns!" > EVZ.ro
  File Under:  Reportaje  |  
 
Paradisul din Răşinari, la o sută de ani de la naşterea lui Cioran
Scris de ionut on Marţi, 09 August 2011 11:51   

rasinari

(...) Casa în care Emil Cioran a copilărit, înainte de a merge la Sibiu să urmeze gimnaziul şi liceul, a fost vândută de Aurel Cioran în anii ’70, după ce ambii părinţi ai scriitorului muriseră. Uliţa spre care casa îşi deschide porţile masive de lemn a fost botezată cu numele tatălui celor doi, protopopul Emilian Cioran.

De câţiva ani, în faţa casei a fost aşezat un bust al filosofului, o sculptură naivă, din ipsos, ştirbită la primul tir al copiilor din Răşinari, care au dat cu pietre în ea până când nasul lui Cioran a căzut în ţărână.

Proprietara actuală a clădirii, familia Bratu, spune că ar fi gata să o vândă, dacă statul ar vrea să o cumpere şi s-o înscrie în circuitul muzeelor din Sibiu. Imobilul joacă de multă vreme rolul acesta. Pe măsură ce faima lui Cioran s-a întins, la poarta familiei Bratu au ajuns turişti din America Latină, Scandinavia şi Extremul Orient, dornici să vadă zidurile între care filosoful a făcut ochi. Familia le-a deschis uşa, i-a plimbat prin încăperile care nu mai poartă vreo urmă a vieţii duse acum o sută de ani şi, la final, nu le-a cerut niciun ban pentru vizită. 

  File Under:  Reportaje  |  
 
«ÎnceputAnterior12UrmătorSfârşit»

Pagina 1 din 2

.